Cele mai fericite relații de iubire – care sunt ingredientele ?
Cu o săptămână înainte să se căsătorească, scriitorul Mark Manson i-a întrebat pe acei cititori ai site-ului său care trăiau în căsnicii fericite de mai bine de 10 ani ce lucruri sunt importante pentru buna funcționare a relației cu partenerii lor. Iar pe cititorii divorțați i-a întrebat ce nu a funcționat în relațiille care au eșuat.
Răspunsul a fost covârșitor. Aproape 1.500 de cititori i-au răspuns, și ce a observat Mark Manson a fost că răspunsurile se tot repetau cu o frecvență incredibilă. Așa că le-a sistematizat și a scos o listă finală de 13 reguli care sunt cruciale pentru o relație de lungă durată de succes. Iată-le:
1. Fiți împreună pentru motivele potrivite
Nu fi niciodată împreună cu cineva doar pentru că altcineva a pus presiune pe tine. Prima oară, m-am căsătorit pentru că am fost crescut ca un bun catolic și știam că se cuvine să fac asta. A doua oară, m-am căsătorit pentru că mă simțeam nefericit și singur, și credeam că dacă voi avea o soție iubitoare mi se vor rezolva toate problemele. Greșit și de data asta. Mi-a luat trei încercări ca să îmi dau seama de lucrul care ar fi trebuit să fie evident de la început: singurul motiv pentru care să fii cu persoana cu care ești împreună e să îți placă să fii alături de ea. E doar atât de simplu.
– Greg
Se pare că lista de recomandări începe de fapt cu niște lucruri pe care să nu le faci într-o relație. În sondajul de care am pomenit mai sus, cel mai frecvent răspuns dat de cei divorțați a fost că și-au dat seama la un moment dat că sunt cu partenerele lor din motivele greșite. Iată câteva exemple de motive greșite:
- Presiuni din partea prietenilor și familiei
- Se simțeau ca niște ratați din cauză că erau singuri și s-au lipit de prima persoană care le-a ieșit în cale
- S-au cuplat pentru o crea o impresie bună, pentru că relația arăta bine pe hârtie sau în poze sau pe facebook, nu pentru că cei doi se admirau reciproc
- Erau tineri și naivi și înamorați și credeau că dragostea le va rezolva pe toate
Așa cum vom mai vedea de-a lungul acestui articol, o relație care să funcționeze (deci care e fericită și sustenabilă pentru ambii parteneri) are nevoie de o admirație autentică și profundă pentru celălalt partener. Fără o admirație reciprocă, totul se va duce de râpă.
Un alt motiv greșit pentru care să intri într-o relație e, așa cum a spus și Greg, speranța că îți vei rezolva problemele personale. Dorința asta de a te folosi de iubirea altei persoane ca să îți alini propria suferință duce inevitabil la codependență. Aceasta e o dinamică nesănătoasă și dăunătoare, în cadrul căreia cei doi parteneri aleg tacit să se folosească de iubirea celuilalt ca să fie distrași de la propria ură de sine.
Ține minte un lucru: iubirea e neutră. Ea poate fi atât sănătoasă, cât și nesănătoasă, atât folositoare, cât și dăunătoare, în funcție de motivul și modul în care iubești pe cineva sau ești iubit de cineva. Iubirea nu va putea susține niciodată de una singură o relație de durată.
2. Aveți așteptări realiste în legătură cu relațiile și romantismul
În mod sigur nu veți fi în al nouălea cer în fiecare zi din restul vieților voastre, iar credința în bullshitul cu „happily ever after” vă va supune doar unor dezamăgiri. Intrăm în relații cu aceste așteptări nerealiste. Apoi, în secunda în care realizăm că nu mai suntem în al nouălea cer, ci în al patrulea, sau la pământ, credem că relația e pe ducă și vrem să ieșim de tot din ea. Nu! Vor fi zile, săptămâni sau chiar perioade mai lungi în care nu vom fi îndrăgostiți până peste cap. Te vei trezi în unele dimineți cu gândul că „of, e tot aici…”. E normal! Și, mai important, răbdarea merită din plin, pentru că această stare se va schimba. Peste o zi, peste o săptămână sau după niște perioade mai lungi, te vei uita la acea persoană și un val uriaș de dragoste te va inunda, și o vei iubi așa de tare încât vei simți că îți pocnește inima. Pentru că o iubire care e vie evoluează constant. Se dilată și se contractă, se coace și se adâncește. Nu e cum a fost, și nici cum va fi, și nici nu va trebui să fie într-un fel sau altul. Cred că, dacă mai multe cupluri vor înțelege asta, vor fi mai puțin înclinate să se panicheze și să se despartă sau să divorțeze în grabă.
– Paula
Iubirea e un lucru amuzant. În vechime, oamenii chiar considerau dragostea un fel de boală. Părinții își avertizau copiii de pericolul ei, iar adulții aranjau repede căsniciile copiilor lor înainte ca odraslele să crească și să facă ceva prostesc în numele unor emoții.
Asta pentru că iubirea, câtă vreme ne face să ne simțim zăpăciți și euforici ca și când am fi tras pe nas un kilogram de cocaină, este puternic irațională.
Știm cu toții câte un tip care renunță la job sau la școală, își vinde mașina și își cheltuie toți banii pentru a trăi o aventură la Ibiza sau în Dubai. Apoi se întoarce cu palma în cur, simțindu-se ca un idiot.
Aceasta este iubirea nestăvilită. Este felul naturii de a ne păcăli să facem lucruri nebunești și iraționale pentru a procrea cu alte persoane (probabil pentru că dacă ne-am opri să ne gândim la creșterea copiilor și la faptul că vom fi cu aceeași persoană pe vecie, nimeni nu ar face-o vreodată). Vorba lui Robin Williams: „Dumnezeu a dat bărbatului un creier și un penis, și sânge cât să opereze numai unul dintre ele”.
Iubirea romantică este o capcană care determină două persoane să își ignore defectele pentru suficient timp încât să apuce să facă niște copii. În general, ea durează maximum câțiva ani. Euforia aceea amețitoare cu care te pierzi în ochii iubitei, ca și când ar fi stelele de pe cer, mda, va dispărea la un moment dat. Iar odată dispărută, va trebui să te asiguri că te-ai cuplat cu o ființă umană pe care o respecți și cu care îți place să fii, altfel lucrurile vor deveni nasoale.
Adevărata iubire – adică dragostea profundă, durabilă, care este rezistentă în fața capriciilor și fanteziilor emoționale – este o alegere. Este un angajament constant față de o persoană, indiferent de circumstanțele de moment. Este un angajament față de o persoană despre care știi că nu te va face întotdeauna fericit (și nici nu ar trebui!), și față de o persoană care va putea conta pe tine la greu, la fel cum tu te vei putea baza pe ea.
Această formă de iubire e mult mai dificilă. În primul rând pentru că deseori nu dă senzații plăcute. Este lipsită de strălucire. Presupune vizite la medic dimineața devreme. Presupune ștergerea jegului pe care în alte împrejurări ai prefera să nu îl ștergi. Presupune să te descurci cu insecuritățile, temerile și ideile celeilalte persoane, chiar și atunci când nu ți-o dorești.
Dar această formă de iubire e în același timp mult mai satisfăcătoare și mai plină de sens. Iar la sfârșitul zilei, aduce fericirea adevărată, nu doar euforii trecătoare.
„Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți” nu există. În fiecare zi te trezești și decizi să îți iubești partenera și viața – cu tot binele, răul și urâtul. În unele zile se dă o luptă, iar în altele te simți cea mai norocoasă persoană de pe pământ.
– Tara
3. Cel mai important factor într-o relație nu e comunicarea, ci respectul
Ce pot să îți spun e că numărul unu, cel mai important lucrur înainte de orice este respectul. Nu e atracția sexuală, nu e aspectul, nu sunt obiectivele comune, nici religia (sau lipsa ei), nici măcar dragostea. Sunt momente când nu vei simți dragoste pentru partenera ta. Ăsta e adevărul. Dar nu îți vei dori să pierzi vreodată respectul pentru partenera ta. O dată ce vei pierde respectul, nu îl vei mai recupera.
– Laurie
Cuplurile care sunt împreună de 20, 30, 40 de ani au învățat că prin comunicare, oricât de deschisă, de transparentă sau de disciplinată ar fi ea, se va ajunge uneori și la cuțite. Conflictele sunt inevitabile, iar sentimentele vor fi întotdeauna rănite.
Iar singurul lucru care te va salva pe tine și pe partenera ta, care va mai atenua din șocul greșelilor noastre omenești, este respectul solid pentru celălalt, faptul că vă stimați reciproc, că credeți unul în altul (deseori chiar mai mult decât se încrede fiecare în sine), și că aveți încredere că celălalt dă tot ce poate pentru a face lucrurile să funcționeze.
Fără acest fundament de respect, vă veți îndoi de intențiile celuilalt. Vă veți judeca deciziile și vă veți limita independența. Veți simți nevoia să ascundeți anumite chestii de teamă că veți fi criticați. Și atunci apar crăpăturile în relație.
Soțul meu și cu time suntem împreună de 15 ani. M-am gândit de multe ori la ce anume ne ține împreună în timp ce căsniciile din jurul nostru se destramă. Cuvântul la care tot revin e „respect”. Bineînțeles, asta înseamnă să arăți respect, dar e prea superficial. Doar să îl arăți nu e suficient. Trebuie să îl simți înlăutrul tău. Îl respect adânc și sincer pe soțul meu pentru etica muncii, pentru răbdarea lui, creativitatea lui, inteligența lui, și pentru valorile lui. Din acest respect vine tot – încredere, răbdare, perseverență (pentru că uneori viața e destul de grea și amândoi trebuie să perseverați). Vreau să știu ce are de spus (chiar dacă nu sunt de acord cu el) pentru că îi respect opinia. Vreau să îi dau posibilitatea să aibă niște timp liber în afara vieții noastre ocupate. Și ce înseamnă cel mai mult acest respect reciproc e că ne simțim în siguranță atunci când ne dezvăluim sinele cel mai intim în fața celuilalt.
– Nicole
E nevoie să te respecți și pe tine. La fel cum partenera ta trebuie să se respecte pe sine. Pentru că fără respectul de sine nu te vei simți demn de respectul pe care îl are de oferit partenera ta. Îți va fi greu să îl primești și chiar vei căuta să îl compromiți. Vei simți constant nevoia de a compensa și de a demonstra că ești demn de iubire, lucru care se va întoarce împotriva ta.
Respectul pentru parteneră și respectul pentru sine sunt interconectate. Așa cum a zis un cititor pe nume Orlov: „Respectă-te pe tine și respectă-ți soția. Nu vorbi urât către ea și despre ea. Dacă nu îți respecți soția, nu te respecți pe tine. Ai ales-o pe ea – trăiește pe măsura acestei alegeri”.
Iată câteva exemple care ilustrează respectul în acțiune:
- Nu vorbi niciodată nasoale despre partenera ta și nu te plânge prietenilor tăi despre ea. Dacă ai vreo nemulțumire, ar trebui să ai acea conversație cu ea, nu cu prietenii tăi. Bârfa îți va distruge respectul pentru ea și te va face să te simți mai rău în relație, nu mai bine.
- Respectă faptul că are hobby-uri, interese și perspective diferite față de ale tale. Doar pentru că ți-ai folosi timpul și energia altfel nu înseamnă că e mai bine sau mai rău.
- Respectă faptul că tu și partenera ta aveți același cuvânt de spus în relație, că sunteți o echipă, și că, dacă o persoană nu e fericită, atunci echipa nu va ieși câștigătoare.
- Fără secrete. Dacă sunteți pe bune într-o relație și vă respectați reciproc, totul ar trebui să fie bazat pe corectitudine. Te-ai îndrăgostit de altcineva? Discută asta cu partenera ta. Râdeți chiar. Ai avut o fantezie sexuală ciudată, care sună ridicol? Fii deschis în privința ei. Nimic nu ar trebui să fie în afara limitelor conversației cu partenera.
Respectul merge mână în mână cu încrederea. Iar încrederea e seva oricărei relații. Fără încredere, nu poate fi vorba de intimitate sau de confort. Fără încredere, partenera ta va deveni o povară în mintea ta, ceva care va trebui evitat și analizat, nu un loc călduros pentru suflet sau minte.
4. Vorbește deschis despre orice, mai ales despre lucrurile care dor
Întotdeauna vorbim despre ceea ce ne deranjează unul cu celălalt, nu cu alții! Avem atâția prieteni care sunt în căsnicii care nu merg bine și ei îmi spun mie ce e în neregulă. Nu pot să îi ajut, e nevoie să vorbească cu partenerele lor despre astea, ele sunt singurele persoane care îi pot ajuta să descâlcească lucrurile.
– Ronnie
Nu pot fi secrete în relație. Secretele dezbină. Întotdeauna.
– Tracey
Dacă te deranjează ceva în relație, trebuie să ai curajul de spune lucrurilor pe nume. Discutarea nemulțumirilor construiește încredere, iar încrederea construiește intimitate. S-ar putea să doară, dar tot trebuie să o faci. Nimeni nu poate repara relația pentru tine. Așa cum mușchii cresc mai puternici în ciuda durerilor, puțină durere în relație prin deschidere și vulnerabilitate e singura cale către o relație mai puternică.
Pe lângă respect, încrederea a fost una dintre cele mai menționate calități ale unei relații sănătoase. Mulți au menționat-o în contextul geloziei și fidelității – să ai încredere în partenera ta când acționează de capul ei, să nu devii nesigur sau mânios dacă o vezi vorbind cu altcineva etc.
Dar încrederea merge mai departe de atât. Pentru că atunci când ai intenții pe termen lung, vei avea de-a face cu lucruri care vor face diferența dintre viață și moarte. Dacă mâine ai afla că ai cancer, ai avea încredere că partenera ta va sta alături de tine și te va îngriji? Ai lăsa copilul în grija ei dacă ai lipsi o săptămână? Ai avea încredere în modul în care îți administrează banii sau ai avea încredere că va lua decizii raționale în situațiile limită? Ai avea încredere în faptul că, atunci când vei face greșeli, nu ți se vor sparge toate oalele în cap?
Aceste lucruri sunt greu de pus în practică. Și sunt greu de conceput la începutul unei relații. Încrederea la începutul unei relații e în genul „of, mi-am uitat telefonul la ea acasă, dar am încredere că nu o să îl vândă pentru droguri… cred.”
Dar cu cât e mai serioasă relația, cu atât viețile noastre devin mai încrucișate, și cu atât mai mult vei fi nevoit să ai încredere că partenera ta va acționa în interesul tău în lipsa ta.
Dacă vrei să crești și să menții încrederea în cadrul unei relații, atunci ambii parteneri trebuie să fie complet transparenți și vulnerabili:
- Dacă te deranjează ceva, spune ceva. Acest lucru e important nu doar pentru rezolvarea problemei în cauză, ci și îi demonstrează partenerei că nu ai nimic de ascuns.
- Ai lucruri urâte și stânjenitoare pe care urăști să le împărtășești cu alții? Împărtășește-le cu partenera ta. Nu numai că e terapeutic, dar tu și partenera ta trebuie să aveți o bună cunoaștere a insecurităților și temerilor fiecăruia, precum și a modului în care alegeți să compensați de pe urma lor.
- Fă promisiuni și ține-te de ele. Singura cale de a reconstrui încrederea după ce a fost compromisă e să demonstrezi prin faptele viitoare că ești demn de încredere. Însă nu vei progresa dacă nu îți vei asuma vechile greșeli și dacă nu te vei angaja să nu le mai repeți.
- Învață să deosebești comportamentul dubios al partenerei tale de propriile tale insecurități (și viceversa). Acest lucru e greu de făcut și probabil va necesita o confruntare din care să iasă adevărul la iveală. Dar în majoritatea certurilor dintr-o relație o persoană crede că ceva e complet „normal”, iar cealaltă crede că acel ceva e „futut rău de tot”. E de multe ori extrem de greu să-l distingi pe acela irațional și nesigur de acela care e rezonabil și are argumentele la el. Căutați cu răbdare cauza problemei, și dacă se nimerește ca ea să fie insecuritatea ta mare și grea (și uneori va fi, crede-mă), fii sincer în privința ei. Stăpânește-o. Și străduiește-te să fii mai bun.
Încrederea e ca o farfurie de porțelan. Dacă o scapi și se sparge, poți să o repari cu multă muncă și multă grijă. Mai scap-o o dată și se va sparge în și mai multe bucăți, iar munca și grija cu care o vei repara vor crește la fel de mult. Sparge-o de prea multe ori și nu vei mai reuși să o lipești în veci, oricât te vei strădui.
5. O relație sănătoasă e compusă din două persoane sănătoase emoțional
Înțelege că fericirea ta depinde de tine și nu e treaba partenerei tale. Nu spun că nu ar trebui să vă faceți gesturi frumoase unul altuia, sau că partenera nu te va face fericită uneori. Spun doar să nu ai această așteptare de la partenera ta – să „te facă fericit”. Nu e responsabilitatea ei. Dă-ți singur seama ce te face fericit ca individ, fii fericit tu însuți, apoi aduceți fiecare propria fericire în relație.
– Mandy
Se vorbește mult despre „sacrificiile” dintr-o relație. Ți se spune că ar trebui să ții relația fericită prin repetate sacrificii de dragul dorințelor și nevoilor partenerei.
Puțin adevăr tot e în chestiunea aceasta. Orice relație pretinde ca, din când în când, fiecare persoană să mai lase de la ea în mod conștient.
Dar problema apare atunci când toată fericirea relației cade în sarcina celeilalte persoane și ambii parteneri sunt într-o permanentă stare de sacrificiu. Mai citește fraza asta o dată. E un scenariu oribil. Îmi aduce aminte de o veche piesă a lui Marilyn Manson, „Shoot myself to love you; if I loved myself, I’d be shooting you.” O relație bazată pe sacrificii nu poate să se susțină și în cele din urmă va deveni dăunătoare pentru ambii parteneri.
Relațiile de căcat, codependente, au o stabilitate inerentă, pentru că partenerii sunt prinși într-o negociere implicită conform căreia unul îi tolerează celuilalt comportamentul urât pentru că la rândul său poate să se comporte urât cu celălalt. Și nici unul dintre parteneri nu vrea să fie singur. La suprafață, pare că „există compromisuri în relație pentru că oameni suntem și așa relaționăm”, dar realitatea e că resentimentele se acumulează și ambii parteneri devin ostatecii emoționali ai celuilalt, în loc să se confrunte cu propriile lor rahaturi, care i-au adus în situația asta. (apropo mi-a trebuit 14 ani să realizez acest lucru).
– Karen
O relație sănătoasă și fericită are nevoie de doi indivizi sănătoși și fericiți. Cuvântul-cheie aici e „indivizi”. Asta înseamnă doi oameni cu propriile identități, propriile lor interese și perspective, cu lucruri pe care le fac individual, în propriul lor timp.
De aceea, când intenționezi să îți controlezi partenera (sau când cedezi controlul asupra ta partenerei) pentru a o face „fericită”, acest lucru se întoarce împotriva ta. Se permite ca identitățile individuale ale fiecărei persoane să fie distruse, tocmai acele identități care în primul rând v-au atras și v-au adus împreună.
Nu încerca să o schimbi. Aceasta este persoana pe care ai ales-o. Era numai bună ca să o iei în căsătorie, așa că de ce ai vrea să se schimbe acum?
– Allison
Nu renunța niciodată la cine ești de dragul persoanei cu care ești. Se va întoarce împotriva voastră și vă va face pe amândoi nefericiți. Ai curajul să fii cine ești cu adevărat și, mai important, lasă-ți partenera să fie cine este ea cu adevărat. Acestea sunt cele două persoane care s-au îndrăgostit la început.
– Dave
Dar cum se face asta? Ei bine… e puțin contra-intuitiv. Dar e ceva ce sute și sute de cupluri de succes au exprimat în email-urile lor…
6. Acordați-vă spațiu unul altuia
Asigurați-vă că aveți fiecare o viață a voastră, altfel va fi greu să aveți o viață împreună. Ce vreau să zic? Aveți propriile interese, propriii prieteni, propria rețea de susținere emoțională, propriile pasiuni. Suprapuneți-le acolo unde puteți, dar faptul că nu sunteți identici ar trebui să vă dea subiecte de conversație și ocazia să descoperiți ceva la celălalt. Ajută la lărgirea orizonturilor ca un cuplu și nu e atât de plictisitor ca atunci când amândoi ați trăi aceeași viață.
– Anonim
În răspunsurile primite de Mark Manson, oamenii au ridicat în slăvi aranjamente precum conturile separate, carduri de credit separate, prieteni și hobby-uri diferite, vacanțe separate în fiecare an (pe lângă cele comune). Unii au mers mai departe și au recomandat băi separate sau chiar dormitoare separate.
Unora dintre oameni le e teamă să ofere partenerei libertate și independență. Asta vine de la o lipsă de încredere sau/și de la temerea că, dacă ai da partenerei prea mult spațiu, ea va descoperi că nu vrea să mai fie cu tine. În general, cu cât vom fi mai neîmpăcați cu propria noastră valoare în relație și cu cât ne vom considera mai de neiubit, cu atât vom încerca să controlăm relația și comportamentul partenerei.
Dar, mai important, această inabilitate de a ne lăsa partenerele să fie cine sunt e o formă subtilă de lipsă de respect. Până la urmă, dacă ți-e frică să îți lași nevasta să iasă la băut după muncă, sau dacă te stresezi la gândul că ea pleacă într-o excursie cu prietenii ei, ce spune asta despre respectul tău față de abilitatea ei de a-și purta singură de grijă ? Ce spune asta despre respectul pentru tine ? Adică, în definitiv, dacă tu crezi că niște băute după muncă o să-ți îndepărteze iubita, e clar că nu ai o părere prea bună despre tine. Împlinesc 17 ani de relație. Dacă îți iubești partenera destul, o vei lăsa să fie cine este ea cu adevărat. Nu o deții nici pe ea, nici pe cei cu care se vede, nici ceea ce face și nici ceea ce simte. Înnebunesc când văd femei care nu își lasă soții să iasă cu prietenii sau sunt geloase pe alte femei.
– Natalie
7. Tu și partenera ta veți crește și vă veți schimba în feluri neașteptate. Acceptă realitatea asta
Pe parcursul celor 20 de ani ne-am schimbat enorm amândoi. Am schimbat credințe, partide politice, culori de păr și stiluri de tunsori, dar ne iubim, și poate chiar mai mult. Copiii noștri mari le spun mereu prietenilor cât de romantici suntem. Și cel mai mare lucru care ne menține puternici este să nu ne pese despre ce au alții de spus în legătură cu relația noastră.
– Dotti
O temă care se tot repetă, mai ales cu cei căsătoriți de peste 20 de ani, este cât de mult se schimbă partenerii o dată cu trecerea anilor și cât de pregătit trebuie să fie fiecare dintre voi pentru a vă îmbrățișa partenera atunci când au loc aceste schimbări. O cititoare a scris că, la nunta ei, o rudă mai bătrână i-a zis: „Peste mulți ani de-acum încolo, te vei trezi într-o zi că soțul tău este o persoană diferită. Asigură-te că te vei îndrăgosti și de acea persoană.”
Logic este că, dacă există o bază de respect pentru interesul și valorile aduse în relație de fiecare partener, și dacă fiecare partener e încurajat să crească și să se dezvolte, fiecare va evolua în feluri diferite și nebănuite, pe măsură ce va trece timpul. E apoi treaba cuplului să comunice și să se asigure că 1) fiecare partener (re)cunoaște schimbările în celălalt și că 2) fiecare partener va continua să accepte și să respecte schimbările care au loc.
Acum, probabil că citești asta și îți spui: „Sigur, Mariei îi plac fripturile acum, dar în câțiva ani s-ar putea să devină vegană. Pot face față.”
Nu, vorbim despre schimbări de viață de-a dreptul serioase. Adu-ți aminte că, dacă vrei să trăiești cu cineva timp de decenii, vor apărea niște lucruri tare nasoale pe parcurs. Printre schimbările majore se numără: schimbarea religiei, mutatul în altă țară, moartea celor dragi (inclusiv a copiilor), îngrijirea rudelor mai bătrâne, schimbarea credințelor politice, chiar și schimbarea orientării sexuale sau a identității de gen.
În mod uimitor, aceste cupluri au supraviețuit pentru că respectul reciproc le-a permis să se adapteze și să îl lase pe celălalt să continue să înflorească și să crească.
Când te implici într-o relație cu cineva, de fapt nu știi de cine te atașezi. Știi cine e azi, dar n-ai nici o idee cum va fi peste 5 ani, 10 ani, și așa mai departe. Trebuie să fii pregătit pentru lucruri neașteptate, și să te întrebi sincer dacă îți admiri partenera indiferent de detaliile superficiale (sau nu chiar atât de superficiale), pentru că îți garantez că aproape toate fie se vor schimba, fie vor pleca la un moment dat.
– Michael
Dar, bineînțeles, nu este ușor. De fapt, uneori îți va rupe sufletul. De aceea trebuie să te asiguri că tu și partenera ta știți să vă certați.
8. Deveniți buni la ceartă
Relația e o chestie vie, care respiră. Cam cum sunt corpul și mușchii, nu poate deveni mai puternică fără solicitări și provocări. Trebuie să luptați. Trebuie să dați la o parte unele lucruri. Obstacolele fac mariajul.
– Ryan Saplan
Psihologul și cercetătorul John Gottman a studiat timp de 30 de ani cuplurile căsătorite, punându-le să se certe. După ce le analiza discuția, reușea să prezică dacă acele cupluri vor divorța sau nu, cu o precizie uimitoare.
Dar ce mai aflat Gottman a fost că lucrurile care duc la divorț nu sunt neapărat acelea la care tindem să ne gândim. Cuplurile de succes, la fel ca cele eșuate, se ceartă și ele constant. Și unele se ceartă cu o furie uriașă.
Psihologul a reușit să identifice patru mari caracteristici care tind să conducă la un divorț (sau la o despărțire). Acestea sunt:
- Criticarea personalității partenerei („Ești atât de proastă” vs „Acel lucru pe care l-ai făcut a fost prostesc”)
- Atitudine defensivă, sau aruncarea vinei în ograda celuilalt („N-aș face asta dacă n-ai întârzia tot timpul”)
- Disprețul (a-ți înjosi partenera și a o face să se simtă inferioară)
- Vorbitul cu pereții (retragerea din discuție și ignorarea partenerei)
Dintre cele 1.500 de email-uri primite de Mark Manson, aproape fiecare dintre ele a subliniat că e important modul în care gestionezi conflictele în cuplu. Iată câteva sfaturi date de cititori:
- Nu îți insulta niciodată partenera și nu îi da nume/porecle. Altfel spus: urăște fapta, iubește făptașa. Cercetările lui Gottman arată că disprețul – umilirea și înjosirea partenerilor – e cel mai bun indicator al unui viitor divorț.
- Nu aduce vechile certuri și discuții în cele prezente. Asta nu rezolvă nimic și face cearta de două ori mai complicată. Mda, a uitat să cumpere pâine în drum spre casă, dar ce are de-a face cu faptul că a fost nepoliticoasă cu maică-ta la ultimul Crăciun?
- Dacă lucrurile devin prea intense, luați o pauză de respiro. Distanțați-vă și reveniți atunci când v-ați mai liniștit. Puteți să vă plimbați în jurul casei timp de vreo 15 minute. Apoi, fiind mai calmi, puteți relua discuția pe un ton mult mai conciliant.
- Ține minte că a avea „dreptate” e mai puțin important decât nevoia ambilor parteneri de a se simți respectați și ascultați. Poate ai avea dreptate, dar dacă ai dreptate într-un fel care îți face partenera să se simtă neiubită, atunci nu există nici un câștigător.
Dar toate acestea presupun un alt lucru important: nu-ți fie teamă să te cerți, în primul rând.
Cred că atunci când oamenii vorbesc despre cât de necesară e o „comunicare bună” (un sfat prea vag, spus de mulți dar exemplificat de prea puțini), ei se referă de fapt la asta: fii dispus să porți discuții incomode. Fii dispus să te cerți. Spune lucrurile urâte și pune totul la vedere.
Asta e o temă recurentă a celor divorțați. Mulți dintre ei aveau cam aceeași poveste de zis: Dar nu există pe acest pământ vreo situație în care să fie numai vina ei. Au fost momente când am văzut red flags uriașe. În loc să încerc să îmi dau seama ce era în neregulă, m-am aruncat cu capul înainte. Cumpăram mai multe flori, sau dulciuri, sau făceam mai multe treburi prin casă. Eram soțul „bun” în orice sens al cuvântului. Dar ceea ce nu făceam era să fiu atent la lucrurile care trebuie. Nu-mi spunea că nu există nicio problemă, dar problema exista. Și în loc să zic eu ceva, ignoram toate semnalele.
– Jim
9. Deveniți buni la iertat
Când ajungi să ai dreptate în privința unui lucru, taci din gură. Poți să ai dreptate și să fii tăcut în același timp. Partenera ta va ști deja că ai avut dreptate și se va simți iubită știind că nu ai început să-ți vânturi paloșul de războinic.
– Brian
În căsnicie, nu există să câștigi o discuție.
– Bill
Poate cea mai interesantă descoperire a lui Gottman a fost că majoritatea cuplurilor de succes nu își rezolvă de fapt toate problemele. Oamenii din relațiile fericite și durabile au probleme care nu dispar niciodată complet, în timp ce cuplurile care cred că trebuie să cadă de acord și să facă compromisuri în privința tuturor lucrurilor ajung la nefericire și la despărțire.
Acest lucru se întoarce, ca mai toate, la problema respectului. Dacă ai doi indivizi diferiți care împart o viață împreună, e inevitabil ca ei să aibă valori și perspective diferite, care la un moment dat să se ciocnească. Cheia aici e să nu încerci să schimbi persoana, ci să respecți diferența, să îți iubești partenera în ciuda diferențelor, iar când lucrurile încep să creeze fricțiuni, să o ierți pentru ceea ce vă deosebește.
Toată lumea zice că compromisul e cheia, dar soțul meu și cu mine nu vedem așa lucrurile. E mai mult despre căutarea și obținerea înțelegerii. Compromisul e vrăjeală, pentru că lasă ambii parteneri nemulțumiți, pierzând mici părți din ei prin efortul de a merge mai departe împreună. Pe de altă parte, refuzul de a face compromisuri e și el dezastruos, pentru că îți transformi partenera într-un concurent („Eu căștig, tu pierzi”). Acestea sunt țintele greșite, pentru că sunt bazate pe rezultate și mai puțin pe proces. Când obiectivul tău e să afli de unde vine partenera ta – să înțelegi la un nivel profund cine este ea – , vei fi influențat de acest proces de descoperire. Conflictele vor fi astfel mai ușor de gestionat, pentru că vei cunoaște mai mult context.
– Michelle
Așa cum cheia fericirii constă în găsirea acelor provocări și eforturi prin care să dorești să dăinui, un concept similar pare să fie valabil și în relații: partenera perfectă nu e cineva care nu creează nici o problemă în relație, ci mai degrabă e cea care creează probleme pe care le întâmpini cu deschidere și entuziasm.
Dar cum ajungi să fii bun la iertat? Ce înseamnă de fapt? Iată câteva sfaturi:
- Când o ceartă s-a încheiat, chiar s-a încheiat. Când vă împăcați, nu mai contează cine a avut dreptate și cine nu, cine a fost răutăcios și cine a fost drăguț. S-a terminat. E în trecut. Și amândoi sunteți de acord să o lăsați acolo, nu să reînviați discuția tot la fiecare lună pentru următorii trei ani.
- Nu există tabelă de marcaj. Nimeni nu încearcă să „câștige” aici. Nu există „Îmi ești datoare pentru că n-ai spălat rufele săptămâna trecută.” Nu există „Am întotdeauna dreptate în privința finanțelor, așa că ar trebui să asculți de mine.” Nu există „I-am cumpărat trei cadouri și ea mi-a făcut numai o favoare.” Totul într-o relație e dat și făcut necondiționat, adică fără așteptări și manipulări.
- Când partenera ta greșește, separă intențiile de comportament. Recunoști lucrurile pe care le iubești și le admiri la partenera ta și înțelegi că ea a făcut tot ce a putut, doar că a creat o încurcătură din cauză că nu a știut niște lucruri. Nu pentru că ar fi fost o persoană rea. Nu pentru că te-ar fi urât în secret și ar fi dorit să divorțeze de tine. Ea e o persoană bună. De aceea ești cu ea. Dacă îți vei pierde credința în asta, atunci îți vei sabota credința în tine.
- Și, în fine, alege-ți bătăliile cu cap. Tu și partenera ta aveți doze limitate de iertare și înțelegere, asigurați-vă că le păstrați pentru lucrurile care contează cu adevărat.
Sunt căsătorit și fericit de peste 40 de ani. Un sfat care îmi vine în minte: alege-ți bătăliile. Unele lucruri contează și merită să te superi pentru ele. Majoritatea însă nu contează. Ceartă-te din lucruri mărunte și vei ajunge să te cerți în continuu. Problemele mărunte pot apărea toată ziua și în timp vor avea un preț enorm. Întocmai ca picătura chinezească: neînsemnate pe moment, usturătoare în timp. Cântărește: e o mică sau o mare scofală? Merită să mă cert pentru lucrul ăsta?
– Fred
10. Lucrurile mărunte se adaugă la lucrurile mari
Dacă nu vă acordați timp pentru un prânz împreună, o plimbare sau o cină și un film cu ceva regularitate, atunci ajungeți să trăiți cu o colegă de cameră. E crucial să fiți conectați în timpul urcușurilor și coborâșurilor vieții. Copiii vor crește, cumnatul tău insuportabil se va călugări și părinții tăi vor muri. Când se întâmplă toate astea, ghici cine mai rămâne? Ai dreptate… Mr./Mrs. Right! Nu vrei să te trezești 20 de ani mai târziu și să te uiți la o străină pentru că viața a rupt legăturile pe care le-ai format înainte să vină tăvălugul peste tine. Tu și partenera ta trebuie să fiți în centrul uraganului.
– Brian
Dintre cele 1.500 de răspunsuri primite, cam jumătate dintre ele au menționat la un moment dat acest sfat simplu, dar efectiv: Nu vă opriți din a face lucruri mici. Ele se adună.
Lucruri atât de simple precum „Te iubesc” înainte de culcare, ținutul de mână în timpul unui film, mici favoruri ici și colo, ajutorul cu treburile casnice. Chiar și curățatul colacului de la wc, atunci când te piși accidental pe el – toate aceste lucruri contează și au efect pe termen lung.
Așa cum Fred (căsătorit de peste 40 de ani) a zis mai sus că certurile din fleacuri pot să se transforme într-o picătură chinezească, așa și micile favoruri și manifestările de afecțiune se pot cumula. Nu le pierde.
Acest lucru pare că devine și mai important odată ce apar copiii în peisaj.
Copiii sunt adorați în societatea zilelor noastre. Părinților li se cere să sacrifice totul pentru ei. Dar cea mai bună cale pentru creșterea unor copii sănătoriși și fericiți este menținerea unei căsnicii sănătoase și fericite. Copiii buni nu fac o căsnicie bună. O căsnicie bună face copii buni. Așa că fă din căsnicie prioritatea numărul unu.
– Susan
E musai să țineți cu regularitate date nights, momente romantice, să planificați escapade de weekend și să vă faceți timp pentru sex, chiar și când sunteți obosiți, chiar și când sunteți stresați și epuizați și bebelușul plânge, chiar și când juniorul care antrenamente de fotbal a doua zi în zori. Faceți-vă timp pentru asta. Merită.
Și pentru că tot vorbeam de sex…
11. Sexul contează… enorm
Și știi cum știi că tu sau ea vă îndepărtați? Sexul începe să se ducă în jos. Punct. Nu este necesar niciun alt test.
– Anonim
Sexul e raportul de țară. Dacă relația e bună, sexul va fi bun. Amândoi îl veți dori și vă veți bucura de el. Când relația e proastă – când sunt probleme nerezolvate și sentimente negative neluate în discuție –, atunci sexul va fi deseori primul lucru aruncat pe fereastră.
Forma sexului în sine variază destul de mult de la un cuplu la altul – unele cupluri se dedică experimentării, altele cred cu tărie în frecvență, altele își fac loc pentru fantezii -, dar principiul de bază e la fel peste tot: ambii parteneri trebuie să fie satisfăcuți sexual cât mai des posibil.
Dar sexul nu numai că ține relația sănătoasă. Mulți cititori au arătat că folosesc sexul pentru a-și vindeca relația. Atunci când se instalează o oarecare răceală între parteneri, sau când trec prin niște perioade mai dificile, mai stresante, mai solicitante (ex. copiii), pot ajunge să își programeze niște sexy time pentru ei. Pentru că spun că e important și că merită.
Unii chiar au zis că atunci când lucrurile încep să fie stătute în relația lor, se înțeleg cu partenerii să facă sex în fiecare zi pentru o săptămână. Apoi, ca prin minune, în următoarea săptămână se simt din nou extraordinar.
12. Fiți practici și creați reguli
Nu există un raport de 50/50 în curățarea casei, creșterea copiilor, planificarea vacanțelor, golirea mașinii de spălat vase, cumpărarea de cadouri, gătirea cinei, facerea banilor etc. Cu cât acceptă toți acest fapt mai repede, cu atât sunt mai fericiți. Cu toții avem activități pe care le plăcem și activități pe care le urâm. Cu toții avem activități la care suntem pricepuți și activități la care nu prea suntem buni. Vorbește cu partenera ta despre aceste lucruri atunci când treceți la împărțirea și cucerirea tuturor căcaturilor care trebuie făcute într-o viață.
– Liz
Oricine are o imagine în minte despre cum ar trebui să funcționeze o relație. Ambii parteneri au responsabilități. Amândoi reușesc să găsească un echilibru între timpul împreună și timpul cu sine. Amândoi își urmează interesele care îi captivează și revigorează, ca apoi să se bucure de beneficii împreună. Amândoi își dau cu rândul la curățarea toaletei și la sex oral și gătitul pastelor pentru mesele cu familia extinsă (dar nu toate în același timp).
Apoi iată cum relațiile funcționează de fapt. Dezordonate. Stresante. Neînțelegeri care ajung să vă facă pe amândoi să credeți că vorbiți tot timpul cu pereții.
Adevărul e că relațiile sunt niște afaceri complexe și imperfecte. Și asta e din simplul motiv că sunt compuse din persoane complexe și imperfecte – persoane care vor să facă lucruri diferite la momente diferite în moduri diferite și…o, a uitat să îți spună? Poate dacă ai fi ascultat-o, nenorocitule…
Fiți pragmatici. Dacă soția e avocată și petrece 50 de ore la birou în fiecare săptămână, iar soțul e artist și poate munci de acasă în majoritatea zilelor, are mai mult sens ca el să se ocupe de cele mai multe îndatoriri părintești. Dacă standardele de curățenie ale soției arată ca într-un catalog IKEA, iar soțul a plecat pentru șase luni fără măcar să observe lampa care stă să cadă din tavan, atunci are sens ca soția să se ocupe de mai multe treburi gospodărești.
E cursul de economie pentru începători: diviziunea muncii îi aduce pe toți într-o situație mai bună. Dați-vă seama la ce se pricepe fiecare, ce vă place și ce nu vă place să faceți, apoi faceți aranjamentele. Soția mea iubește curățatul (serios), dar urăște chestiile mirositoare. Deci ghici cine spală vasele și duce gunoiul? Eu. Pentru că mie mi-e totuna.
Multe cupluri au recomandat stabilirea unor reguli pentru relație. Lucrul ăsta sună penibil, dar în cele din urmă e practic. Până în ce punct ați ține banii în comun? Ce sume ați împrumuta de la bancă și cât ați pune înapoi în fiecare lună? Cât ar putea fiecare să cheltuie fără să se consulte cu celălalt? Ce cumpărături ar trebui făcute împreună, sau aveți încredere că fiecare va lua ce trebuie? Cum decideți în ce vacanțe mergeți?
Faceți ședinte pentru aceste chestiuni. Sigur, nu sunt sexy sau cool, dar trebuie făcute. Aveți o viață împreună, așa că trebuie să planificați și să răspundeți pentru nevoile și în funcție de resursele fiecăruia. O persoană mi-a povestit că ea și soțul ei au „evaluări anuale” în fiecare an. Mi-a zis imediat să nu râd, căci ea vorbea serios. Au evaluări anuale în care discută toate lucrurile gospodărești care le plac sau care nu le plac și ce pot schimba în anul următor. Astfel de lucruri pot suna jalnic, dar ele îi țin la curent pe parteneri cu ce se întâmplă cu fiecare dintre ei. Și pentru că știu întotdeauna ce nevoi are celălalt, au mai multe șanse să crească împreună decât să se înstrăineze.
13. Învățați să călăriți valurile vieții
Am fost căsătorit timp de 44 de ani (4 copii, 6 nepoți). Cred că cel mai important lucru pe care l-am învățat în acești ani e că iubirea pe care o simți pentru celălalt se schimbă mereu. Uneori simți o iubire și o satisfacție profundă, alteori nu vrei să ai nimic de-a face cu soția ta; uneori râdeți împreună, alteori urlați unul la altul. E ca într-un rollercoaster, suișuri și coborâșuri tot timpul, dar dacă stați suficient împreună, coborâșurile devin mai puțin severe, iar suișurile sunt mai iubitoare și mai fericite. Deci chiar dacă simți că nu mai ai putea să îți iubești partenera vreodată, acest lucru se poate schimba dacă îi dai o șansă. Cred că oamenii renunță prea repede. Trebuie să fii tipul de persoană pe care îl aștepți de la soția ta. Când faci asta, se schimbă o grămadă în bine.
– Chris
Dintre sutele de analogii pe care le-am citit, una m-a impresionat. O asistentă medicală mi-a scris că obișnuia să lucreze cu o grămadă de pacienți bătrâni. Și într-o zi stătea de vorbă cu un bărbat de 80 și ceva de ani despre căsnicia sa longevivă. A zis ceva de genul: „relațiile sunt niște valuri, oamenii trebuie să învețe să le călărească”. I s-a cerut să explice, iar el a zis că, la fel ca în ocean, prin relație trec valuri constante de emoție, suișuri și coborâșuri – unele valuri durează câteva ore, altele durează câteva luni sau chiar ani. Cheia e să înțelegi că puține dintre aceste valuri au vreo legătură cu calitatea relației – oamenii pierd slujbe, membrii unei familii mor, cuplurile se mută, schimbă cariere, fac o grămadă de bani, pierd o grămadă de bani. Datoria ta ca partener implicat e pur și simplu să călărești valurile cu persoana pe care o iubești, indiferent unde duc ele. Pentru că, în cele din urmă, nici un val din acestea nu durează prea mult. Și pur și simplu rămâneți unul lângă celălalt.
Acum doi ani, am început brusc să nu o mai sufăr pe soția mea, din orice motiv. Simțeam că pluteam alături unul de celălalt, coexistând și fiind părinți cu succes, dar fără să avem o conexiune reală. S-a deteriorat până în punctul în care m-am gândit să mă despart de ea; cu toate astea, oricând m-am gândit serios la chestiunea asta nu puteam să pun degetul pe ceva care să fie de nerezolvat. Știam că e o persoană, o mamă și o prietenă minunată. Mi-am înghițit limba de multe ori și am sperat că starea proastă va trece la fel de repede cum a apărut. Din fericire, a trecut și o iubesc mai mult decât oricând. Deci pastila mea de înțelepciune e să îi acorzi soției prezumția de nevinovăție. Dacă ai fost fericit pentru atâta timp, atunci înseamnă că ai avut motive întemeiate. Fii răbdător și concentrează-te pe acele laturi ale ei care odinioară te-au făcut să te îndrăgostești de ea.
– Kevin
Aș fi încheiat prin recapitularea sfaturilor într-o nouă secțiune a articolului. Dar, încă o dată, o cititoare numită Margo a făcut-o mult mai bine decât aș fi făcut-o eu. Așă că încheiem cu Margo:
Puteți trece cu succes prin aproape orice, atâta timp cât nu vă distrugeți pe sine sau reciproc. Asta înseamnă emoțional, fizic, financiar sau spiritual. Nu faceți din nimic un subiect tabu. Nu vă faceți de ocară și nu vă luați în râs pentru lucrurile care vă fac fericiți. Scrieți de ce îl iubiți pe celălalt și citiți în fiecare an, în ziua aniversării voastre (sau mai des). Scrieți-vă scrisori de dragoste. Puneți-vă unul pe altul pe primul loc. Când apar copiii, vă veți prinde repede în frenezia care îi va transforma în singurul scop al vieții voastre… nu uitați de iubirea care i-a produs. Țineți acea iubire vie și puternică, pentru a ajunge și la copiii voștri. Partenerii au prioritate. Fiecare dintre voi va continua să crească. Alătură-te celuilalt. Fii tu cel care să întâmpine acea creștere. Nu presupune că celălalt va ține singur relația închegată. Amândoi trebuie să vă asumați îmbunătățirea relației. Fiți pasionați de curățarea casei, de pregătirea meselor, de îngrijirea căminului. De acestea e nevoie zilnic, de la toți; faceți-le distractive și faceți-le împreună. Nu vă plângeți despre partenerii voștri nimănui. Iubiți-i pentru ceea ce sunt. Faceți dragoste chiar și atunci când sunteți abătuți. Aveți încredere unul în altul. Acordați-vă prezumția de nevinovăție, întodeauna. Fiți transparenți. Nu vă ascundeți cu nimic. Fiți mândri unul de celălalt. Aveți o viață separată, dar împărtășiți-o prin conversații. Răsfățați-vă și adorați-vă unul pe celălalt. Mergeți la consiliere înainte să aveți nevoie de ea, pentru a vă deschide amândoi către îmbunătățirea relației. Fiți în dezacord cu condiția să respectați sentimentele celuilalt. Fiți deschiși față de schimbare și acceptați diferențele. Printați asta și aruncați o privire pe ea zilnic.
(textul în limba engleză, apărut pe blogul lui Mark Manson, a fost tradus și adaptat de Vlad Pașca)