Dacă bărbații s-ar implica mai mult în creșterea copiilor, generațiile viitoare vor fi mai egalitare
Prezența exclusivă a femeilor în creșterea și dezvoltarea copiilor alimentează misoginismul de mai târziu, avertizează reputata feministă Mihaela Miroiu.
Într-o convorbire cu Ramona Strugariu, profesoara Mihaela Miroiu, fondatoarea studiilor de feminism de la noi din țară, își expune teoria conform căreia una din sursele fundamentale ale misoginismului o reprezintă dependența noastră îngrozitoare de femei, până aproape de vârsta majorității (la unii și după). Iată cum:
În genere, oamenii nu mor după cei de care depind. Depinzi de o femeie ca să te naști, depinzi de o femeie ca să continui să trăiești (sau de mai multe: bunica, mama etc.). Intri în sistemul de educație: numai femei în fața ta. Toate îți spun ce ai de făcut !
Mihaela Miroiu, într-o conversație cu Ramona Strugariu
Crescând într-o societate cu aceste roluri de gen atât de răspândite, suntem înclinați să asociem (la nivelul subconștientului, dacă nu conștient) femeia cu ideea de autoritate.
E greu să scapi de ideea că femeile sunt autoritate într-o bună parte din viața ta și să nu treci la stadiul 2: „nu mai vreau să le văd autoritatea în față”. Asta face ca și femeile și bărbații, cumva, să-și ia o anumită distanță față de modelul femeiesc de leadership și de ceea ce se cheamă „dependență de femei”, oricine sunt ele.
Mihaela Miroiu
În consecință, acest fenomen ajunge să afecteze și viața din instituții. Femeile în poziții de conducere, de putere, ne-ar putea aduce aminte de mamele și profesoarele noastre. Bărbații smart vor gestiona mai ușor această tendință de respingere, mai merg la terapie, se mai informează, mai stau de vorbă… Dar există milioane de bărbați și femei care ar prefera să nu mai vadă în față autoritatea venită de la femei, după ce au crescut aproape 20 de ani cu ea în casă și la clasă.
Bărbații care se implică în creșterea și dezvoltarea copiilor contribuie la dispariția alergiei față de femeile din poziții de autoritate
Toți cei din orașele mari putem remarca ceea ce Mihaela Miroiu observă în Sibiul de azi: „Trăiesc o stare de exaltare și fericire, plimbându-mă pe străzile acestui oraș când văd tați cu copiii, îi duc, îi aduc de la școală, îi plimbă cu căruțul, au grijă de ei, sunt fericiți și mândri și așa mai departe. Păi țin minte că acum 15-20 de ani mă duceam în Suedia și pozam astfel de scene, care mi se păreau nerealiste”.
Nu întâmplător, și eu tot în Suedia am avut această realizare. Mă plimbam în miezul zilei prin Stockholm, pe la ora la care lumea era prinsă prin birouri, și mă feream numai de cărucioare împinse de bărbați cu vână. Cărucioarele, se înțelege, aveau copii, nu sticle de bere.
Pe scurt, foarte lungă vreme bărbații n-au fost implicați decât la „fără frecvență” în creșterea copiilor. În momentul în care bărbații sunt la fel de implicați ca și femeile, care ar fi motivul să receptezi că autoritatea vine dintr-o singură sursă și să ai o problemă fundamentală cu sursa de sex X ? Îți spune și tata ce să nu faci, îți mai administrează și câte o pedeapsă și așa mai departe.
Mihaela Miroiu
Soluția e prezentă în sfârșit în România, dar efectele ei se vor face simțite abia după niște decenii, dacă vor fi lăsate doar în seama oamenilor, și nu vor fi impulsionate de politici educaționale.
Schimbările astea în strategiile de părinte, faptul că bărbații sunt implicați din timpul sarcinii și lung după aceea în creșterea și dezvoltarea copiilor produce o mare transformare. Problema e că, până transformarea asta are loc, trece timpul. Și lucrurile se repară prin experiență și educație, sau prin politică. Prin experiență și educație, reparația este greoaie și lungă. Prin politică, reparația ar trebui să fie scurtă și rapidă. Dar cine, care e masa critică să-ți repare politic problemele legate de educație ? …
Mihaela Miroiu
Eu cred că lucrurile avansează încet dar sigur. Ca într-o plimbare cu copilul în cărucior.