Dependența de jocuri de noroc – Confesiunile unui fost jucător
O persoană care a trecut peste adicția față de jocurile de noroc a acordat un interviu jurnalistei Diana Meseșan, în cadrul proiectului „Revin în 5 minute” (vă recomand toate înregistrările, vă vor schimba viața). Ce a ieșit, ascultați sau citiți mai jos. Intertitlurile sunt puse de mine, restul cuvintelor aparțin persoanei intervievate, căreia îi sunt recunoscător pentru generozitate. Gândurile mele încurajatoare se duc la tine, oricine ai fi ! Îi mulțumesc pe această cale și Dianei Meseșan, care a fost de acord să împărtășesc cu voi această mărturie lucidă și plină de vulnerabilitate.
Cum se simte dependența de jocuri de noroc ?
Ai văzut că e expresia dead man walking. Nu-ți mai e frică de nimic, n-ai pentru ce să te întorci, nu are ce să-ți facă. Dintotdeauna erau războinici, în Evul Mediu, în Antichitate, cei mai buni războinici n-aveau pe nimeni, n-aveau nimic, „mor ? mor”, asta e…
Cred că toți jucătorii dependenți ar fi fost niște soldați foarte buni. Deci plecau la atac, „să-i omorâm, să moară mama! Mori și tu, asta e, ce-o fi o fi”. Nu au instinct de autoconservare.
Nu prea mă simt în nici un fel, pentru că sunt ocupat să trăiesc, și tot timpul încerc să nu adorm, fiindcă știu 100% că, dacă adorm, voi deschide câte-un ochi, și când deschid un ochi voi fi într-o sală de jocuri și ruleta se va învârti. Dacă nu mai stai în realitate și fugi, pentru mine este un singur loc în care voi ajunge. Cum un alcoolic se va opri în crâșmă și va bea, sau un drogat se va opri într-o seringă.
Cineva are probleme cu care nu poate să relaționeze, să se confrunte, să le înfrunte, să le trăiască… Undeva în mintea lui se consideră deja înfrânt. Și aude o poveste: te duci acolo și poate… Și se trezește speranța, și exact asta fac. Deci nimeni nu se duce în cazino de plăcere. La noi nu există chestia asta. Și în general un popor, cum spun ei responsible gambling sau așa, să te duci de plăcere…
Un popor care se duce în cazinouri moderne de plăcere e un popor foarte trist. Vrei să mănânci de plăcere, să vorbești de plăcere, cânți, dansezi, te plimbi de plăcere, bei de plăcere, să spunem… Te duci acolo din speranță, ajungi într-un cazino sperând că ceva bun se va-ntâmpla, sau te duci din întâmplare, anturaj, așa ceva… Important e să ajungi. Și când ajungi, începe procesul hipnotic.
Majoritatea celor care ajung să joace, să spunem la început, ajung acolo fugind de realitate. Deci realitatea este dură, nu-i pot face față, nu văd o ieșire, încearcă calea aceasta care e marketată bine, ca o ieșire fantastică și ușoară și minunată.
Iar în momentul în care ajungi acolo, încetul cu încetul acolo totul e făcut ca să fie hipnotic și să intri într-o stare de vis. Oamenii care au creat sălile astea sunt niște oameni foarte inteligenți. În primul rând, îți taie contactul cu exteriorul. Îți taie noțiunea timpului – n-o să vezi ceasuri niciodată într-o sală de jocuri, n-o să vezi ferestre ca să vezi dacă-i lumină, e întuneric, sau altceva… O să vezi foarte multe LED-uri care se aprind, se închid, se deschid, se închid, se deschid, și asta induce această stare hipnotică. O să auzi zgomote foarte agresive și alternate, care la fel îți creează acea stare hipnotică.
Oricine stă mai mult într-o sală de cazino intră în starea asta, nu cred că poți să reziști. N-ai cum… sau poate nu astăzi, poate nu mâine… Dacă ești foarte sănătos la cap, poate peste 6 luni, poate peste un an, doi ani, trei ani, dar se întâmplă. N-ai cum să faci față asaltului. Sunt alimentate instinctele, ți se dă de mâncat, ți se dă de băut, sunt animatoare dezbrăcate care arată foarte bine și vin și glumesc cu tine și stau de vorbă cu tine… E așa, o lume a basmelor, în care totul e posibil.
Dincolo de toate chestiile alea hipnotice, se joacă pentru că într-un timp foarte scurt treci prin stări emoționale foarte diferite, la nivel destul de înalt. Și atunci balansul acesta foarte mare îți creează niște șocuri pentru creier. Iar creierul, ca să se apere de aceste șocuri, începe să secrete niște substanțe. Iar substanțele acelea produc o stare de euforie, de bine, astfel încât tu să poți face față șocului. Și-n acel moment, acelea sunt ca niște droguri. De fapt, efectul drogului, cum ar veni…fiindcă heroina asta face: îți eliberează chimic foarte multă substanță din aceea. E o scurtătură.
Iar alternanța de la „am avut salariul la mine, 3.000 de lei să spunem” la „mai aveam din salariu 20 de lei”, asta după o oră, și după altă oră, „din 20 de lei am 9.000 de lei”, adică de trei ori salariul ! Și îți dai seama… sunt niște chestii care te rup. În momentul ăla tu deja ești foarte high, și nu prea-ți mai dai seama ce faci.
Noua rețetă a jocurilor de noroc
Dacă ai un cazinou care stă la 20 km de oraș, la cazinoul acela vor ajunge persoane care își permit să se deplaseze, care au și timp de pierdut și ceva mai mulți bani, și sunt acele persoane care erau targetate în vechime. Cine mergea la cazinou… era o chestie, era lux, era Monte Carlo, era James Bond, femei frumoase, mașini scumpe, high class. Era povestea mult mai specială.
Dar acuma s-a descoperit că se pot face bani foarte buni luând puțini bani de la foarte mulți oameni. Iar ei acuma nu se mai adresează către high class, să câștige de pe urma unui 50.000 de euro, 100.000 de euro într-o noapte, ci iau câte 100 de lei de la milioane de oameni în fiecare zi. Și au apărut săli în toate colțurile și băieții lucrează, cară cinci lăzi, au făcut 20 de lei, se duc repede la cazino, bagă 20 de lei, în speranța că o să facă 100 de lei, 200 de lei, 500 de lei. Și practic ei muncesc pentru cazino.
Pentru orice patron de cazinou cu așa ceva, ecuația e simplă. El are toate uneltele necesare în interiorul unei săli. Important e să-l aduci în sală, și important e să îl ții în sală cât mai mult. Restul, totul e matematică. Banii lui vor ajunge în buzunarul tău. Și atunci, cam asta e treaba: cum să-i aduci, și cum să-i ții. Atunci i-au adus cu noutatea: moamă, aparate, nu știu ce ! Ok, a fost o perioadă, după aia n-a mai ținut… După aceea, i-au adus cu mâncare moca și băutură gratis. Îți dai seama, când mâncai și beai, te amețeai și după aia ziceai „haide, mai stăm, să-ncerc să fac, să dreg”… și după aia rămâneai, rămâneai, rămâneai…
Vise cu bani, bani din vise
Există o relaționare printre ei, fiindcă cei care sunt clienți fideli se cunosc, mai glumesc, nu știu ce… Dar când joci, experiența este solitară. Fiindcă de obicei apar emoțiile, eu câștig, tu pierzi, și tu te enervezi… De foarte multe ori nu mergeam singur în sală… Dacă mai e cineva, poți să te mai scoți. Iar la început, când am mers și când eram sănătos psihic și am avut o perioadă foarte lungă de câștigat, ani de zile în care mergeam și doar câștigam, întotdeauna aveam pe cineva cu mine care nu juca și știa foarte bine să mă tragă. Iar eu aveam încredere ca să mă las tras.
(Întrebare: Când ai început să mergi singur ?) Când am intrat mai mult în vis.
Cei care nu sunt mulțumiți cu viața de zi cu zi, cu viața reală, sau nu sunt fericiți sau au ceva probleme cu viața de zi cu zi, se refugiază în vis. Asta e ceva specific omului din toate timpurile. E-n natura umană. Jocuri de noroc se joacă din Antichitate, averi s-au pierdut din Antichitate, deci nu e ceva deosebit. Este deosebit doar prin proporție, dar proporția este dată probabil de numărul mare de oameni care există pe această planetă acum.
Oricum, în momentul acesta se fac bani din vise; foarte multe afaceri care lucrează cu oamenii se hrănesc din vise: sportul (fotbalul, tenisul). Deci încearcă să aplice aceleași principii, la fel te scoate din viața reală și te duce într-o altă lume de vis, unde este lupta dintre bine și rău, lupta din tine (cum să devii mai bun ca fotbalist), sau poveștile, eroii. Luăm altceva: filmele. Produc bani prin povestea pe care reușesc să o spună. Asta este societatea: te atrage într-o poveste ca să evadezi din viața de zi cu zi. Doar că jocurile de noroc, sau drogurile, au niște efecte poate mai violente și mai rapide.
Ieșirea din cazinou
E foarte complex, fiindcă e un joc foarte riscant. E foarte ușor să zici că „băi, ar trebui să-l înțelegi, dar să nu-i dai bani să joace”. Când mă gândesc de câte ori m-au ajutat ai mei cu bani… n-aveam de unde să fac rost și ei au făcut sau s-au zbătut… E foarte greu să spui „bă, nu-l ajuta cu bani”. Să creezi în viața reală acel foc, mâncare și căldură, astfel încât să-l atragi cât mai des din vis în viața reală. Cu cât îl atragi mai des și îl ții tu mai des în viața reală, va renunța.
Ca să faci asta, ar trebui să apelezi la mijloace inteligente, care sunt folosite și de cazino ca să îl atragă. În viața reală, și tu poți folosi mijloace inteligente să-l atragi, să-l ții în viața reală. Trebuie să citești, trebuie să știi să aplici, fiindcă adversarii tăi din poveste sunt foarte buni, au resurse foarte mari, au cunoștințe foarte mari și pot multe lucruri. Și atunci trebuie să ai o abordare științifică.
Poți să fii emoțional când vrei să-l salvezi, dar nu-l vei salva trăgându-l, legându-l sau așa ceva. Îl salvezi făcând un foc, și creând căldură, asftfel încât el fuge, mai vine un pic, fuge… dar dacă el e în sala de joc și are flash „mamă, ce m-aș duce acasă acum”, ești aproape. Dacă e în viața de zi cu zi și are flash „mamă, ce m-aș duce la sală”, ești departe. Iar la un moment dat, poți… dacă s-a creat flash-ul ăsta în sala de joc, „mamă, ce m-aș duce acasă”, ești pe calea cea bună.
Iar după aceea, când stă, urmează lucrul lui… în momentul acela el va decide să lucreze, trebuie să-și dea seama de hipnoza din care trebuie să iasă, de povestea aceea din care trebuie să iasă. Să iasă și, după ce a ieșit, să pârjolească câmpiile, să otrăvească fântânile, să taie orice legătură, să rămână cât mai puține legături care să-l tragă către povestea respectivă. Dar întâi trebuie să iasă. Ca să iasă, trebuie să aibă de ce să iasă. Deci trebuie să-i oferi de ce să iasă.
Nu știu cum e profilul ăsta al salvatorului, dar salvatorul nu prea ar trebui să salveze. Mie salvatorul nu mi se pare că salvează ceva. N-ai cum să salvezi pe cineva, fiindcă în momentul în care tu te crezi salvator, automat ai făcut o relaționare de putere, în care tu ești undeva sus, celălalt este jos, tu ești șmecher, el e fraier, tu spui, el trebuie să te-asculte, că tu știi, el nu știe. Într-un loc de ajutorare nu au ce căuta salvatorii. Salvatorii să salveze păsărele, sau câini.
Dacă salvezi pe cineva, nu-l salvezi trăgândul-l în sus. Poți să-l salvezi dacă-l lași să se urce pe umerii tăi. Dar poți să-l salvezi când ai foarte multă energie. Dacă nu ai foarte multă energie, nu poți să salvezi pe nimeni.
Eu nu simt că am fost salvat sau că m-am salvat. Eu simt frică, momentan. În punctele cheie ale procesului meu de ieșire, aflat în desfășurare, nu m-a tras nimeni. Părinții mei s-au sacrificat, s-au sacrificat și s-au sacrificat, până au ajuns undeva mai jos ca mine. Și în momentul acela am putut să văd.
A fost critică de la început, dar când au văzut că nu merge… Deci nu a mers nici un fel de critică. M-am certat cu tata și mi-a dat cu scrumiera-n cap. Și ? rădeam la el și i-am zis „hai, mai dă”. Și a mai dat o dată.
A venit o înțelegere empirică. Inconștient, îți dai seama cum se face, după eșec, eșec, eșec.
La un moment dat o să zică „păi, eu ce fac ? Le dau ăstora bunul meu ?”. Și o să înceapă să perceapă liniștea lui ca pe o valoare mult mai mare decât emoția respectivă. Și nu o s-o mai dea. În momentul în care omul își prețuiește liniștea, senzațiile, viața, nu o mai joacă. Și va rămâne acolo. Mai stă un pic acolo și după aceea poate să plece, fiindcă liniștit el își prețuiește viața și se va duce în comunitate și va trăi liniștit, prețuindu-și viața, fiind atent zi de zi, și nu-și mai joacă viața.
Dar asta trebuie să înveți, și nu se învață așa ușor, și nu se învață din prima, și este foarte greu.