Un lector universitar s-a îmbrăcat în fustă, iar o parte dintre români au crezut că a venit sfârșitul lumii

Nu e ceva nou faptul că vedetele locale, autointitulate influenceri(țe), fac paradă cu ignoranța lor. Un astfel de caz este Mara Bănică. Ea a publicat o poză luată pe furiș în incinta Facultății de Limbi Străine a Universității din București, în care lectorul universitar Andrei Nae defilează într-o ținută neconformă cu așteptările majorității românilor, și a ținut să facă niște aprecieri de basic bitch, pe care merită să le comentăm:

Ceea ce a făcut Andrei Nae a fost, în opinia mea, o acțiune de cross-dressing. Acest gest constă în purtarea unei vestimentații asociate în mod obișnuit unui gen diferit. Cu alte cuvinte, bărbatul s-a îmbrăcat în haine „femeiești”.

Ceea ce e total diferit de identificarea de gen cu „she/ea”, care e ceva mult mai profund și mai serios. De cele mai multe ori, cross-dressing-ul e o joacă, o glumă, un statement, un act performativ. Și e o practică veche de mii de ani, de când există ținute „bărbătești” și ținute „femeiești”.

Când vedeta de carton Mara Bănică spune că „n-are o problemă” cu faptul că Andrei Nae s-ar considera femeie, decizia de a posta imaginea demonstrează contrariul.

Apoi, legat de „halul” în care s-ar fi îmbrăcat… Ceea ce nu știe influenkerița fostă jurnalistă e că în cross-dressing și în alte încălcări ale normelor culturale vestimentare, tendința de a exagera prin stil e destul de comună. Andrei Nae poartă nu doar haine „femeiești”, ci și țipătoare, extravagante, dizarmonioase, kitsch, campy. Ideea nu e să te confunde lumea cu o femeie, ci să fie aproape evident că ești un bărbat travestit. Dacă vă mai aduceți aminte, Conchita Wurst este un bun exemplu al înfățișării echivoce (combinate și cu motivul „femeii cu barbă”, această curiozitate a bâlciurilor din trecut).

Remarca cu „ultima centuristă”, pe lângă faptul că demonstrează cât de limitat e orizontul cognitiv și emoțional al fostei „reporterițe de război”, mai exact limitat la centura ocolitoare a Bucureștiului, întărește și mai mult ideea că stilul vestimentar în cross-dressing cochetează cu scandalosul sexualizant, cu moravurile ușoare, cu perifericul stigmatizat („centuristele” nefiind decât o ipostază locală a exploatării sexuale). Aș merge chiar mai departe, spunând că un cross-dressing în această manieră e un gest de solidaritate tacită cu lucrătoarele sexuale.

Ca să nu mai spun că suntem în secolul 21 și încă ne dăm cu părerea cum ar trebui să ne îmbrăcăm, chiar și în cadrele de gen ale vestimentației „feminine” / „masculine”. Iar influenkerii români fac și ei ceva ce odinioară țăranii făceau pe uliță: comentează la ținute, încercând să desființeze persoana. Haina face pe om, nu-i așa ?

E ușor de intuit ce comentarii a atras o astfel de expunere la zidul infamiei. Nici n-o să mai trec prin ele, că le auziți la tot pasul. E de reținut însă ideea că un cadru didactic universitar ar trebui să aibă o anumită ținută, pentru că, vezi-doamne, „copiii”, „influențe” etc.

În primul rând, poate odată îi considerăm și pe studenți niște adulți cu acte în regulă, responsabili și cu gândirea autonomă. Ce atâta falsă infantilizare și victimizare ? Ce mai caută părinții în facultăți ? Să zică studenții dacă au o problemă cu profu’ în fustă, nu vedetele care își fac operații de întinerire și nu mai pot ele de bunăstarea tinerilor. În apărarea lui Andrei Nae, studenții au venit cu elogii: profesor extraordinar, cursuri mișto, inteligență remarcabilă. Cum altfel la cineva care decide să facă un asemenea gest ?

Cât despre ce e permis formal într-un mediu presupus scorțos, purtătorul de cuvânt al Universității din București a spus: „cu siguranță nu sunt prevederi care să te oblige să te încalți cu pantofi de o culoare sau cu pantaloni nu știu de care” (citat de Adevărul).

Deci nu e nimic de văzut. Circulați. În fustă, în pantaloni, în bermude, nu contează.